ĂŽmpreună cu elevii din clasele mici primare ai Şcolii gimnazială ”Teodor Murășanu” Turda ne-am pregătit pentru Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România. Sărbătorită Ă®n cea de-a doua duminică a lunii mai, Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România a fost instituită prin Legea 102/2015 pentru a promova portul popular românesc, a „evidenţia valorile inestimabile pe care le reprezintă costumele tradiţionale specifice fiecărei zone”. Cei mici au aflat mai multe despre portul popular românesc şi apoi au meşteşugit din linguri şi şabloane puse la dispoziţie gratuity de către biblioteca publică turdeană, câte o marionetă Ă®n straie populare. Fetele au creat o ţărăncuţă, iar băieţii, un băieţel. Portul popular românesc datează din secolele IX-X, dar mărturii mai numeroase există din secolul al XIV-lea, cea mai veche reprezentare a portului autentic românesc fiind consemnată Ă®n Cronica Pictată de la Viena din 1358, care descrie bătălia de la Posada Ă®ntre regele Ungariei, Carol Robert de Anjou şi voievodul muntean Basarab I, unde este reprezentat portul autentic al bărbaţilor, cu cămăşi lungi, strânse la mijloc cu brâu sau centură, iţari, opinci şi căciuli din bucăţi de piele de oaie pe cap. Costumul popular de pe tot cuprinsul ţării se caracterizează prin folosirea cu preponderenţă a culorii albe, ca fond, fiind confecţionat din in, cânepă sau bumbac şi prezentând motive caracteristice, Ă®n forme geometrice sau de inspiraţie agrară. Dintre simbolurile cusute sau ţesute pe pânză, se remarcă soarele şi stelele, Pământul şi Cerul, multe flori, un loc aparte ocupându-l simbolul crucii ornat şi stilizat Ă®n foarte multe forme, dar şi al altor simboluri religioase, precum: peştele, crucea bizantină, scara vieţii, viţa-de-vie, spicul de grâu, strugurele, păunul etc. Cromatica motivelor constituie un alt element specific, folosindu-se culori de bază, ca roşu, negru, brun Ă®nchis, albastru, anumite tonuri de verde şi violet. Straiele populare româneşti impresionează prin măiestrie şi diversitate, distingându-se prin zone etno-geografice de provenienţă, prin perioadele Ă®n care sunt purtate, simbolistica lor aparte atestându-le valoarea de emblemă a identităţii româneşti, ce reflectă credinţa strămoşească.